Ana-Maria:

Daca ma stii pe mine si o stii si pe Anca sau ne-ai auzit vreodata vorbind pe strada (tare, ca asa vorbim noi), stii ca, pe langa baietii frumosi si destepti, ne plac Grey’s Anatomy si House MD si ne uitam la comedii romantice si mai stii ca inainte de asta, prin anu III, dar uneori si acum ne uitam la Fetele Gilmore. Si stiu, pentru unii e laim sa te uiti la asa un serial, dar pe noi ne umple de optimism si ne face pofta de cafea. Si cand mai vorbim pe mess, mai primesc cat o replica „stai ca se cearta Rory cu Paris.” Si am vazut serialul asta de atatea ori incat probabil stiu si motivul pentru care se cearta fara sa intreb.

Anca:

Si, daca ne stii si ne auzi pe strada vorbind ca nu ne-a placut bluza ta astazi, sa stii ca nu avem nimic cu tine personal. Pur si simplu nu ne putem abtine si nu putem sa vorbim incet. Anyway, we’re sorry.

Daca ne vezi prin oras carand un morman de carti sau un laptop inseamna ca mergem sa savuram cultura in natura. Mai exact, mergem in Gradina Botanica sa citim sau sa lucram, desi de cele mai multe ori nu prea ne iese treaba asta, dar intentiile ne sunt mai mult decat nobile. De asemenea, daca ne vezi pe cate una dintre noi in fata unui bancomat agitandu-ne extaziate de parca am castigat la loto, inseamna ca a intrat bursa pe card (sau, mai nou, salariul). Asta inseamna ca in urmatoarea jumatate de ora o sa ne vezi la Mall stand la coada la cinema, cu cateva doze de hidrocarburi in brate, la vreun film cu happy end si cu un protagonist HOT. (asta dupa ce ne-am luat, just in case, vreo doua bluzite ca tot sunt aproape si e lichidare de stoc)

Si daca ne stiti de ceva timp sau sunteti prin iasi de mai mult timp, poate ne-ati vazut rosii la fata si sufocandu-ne de ras in sala 2 de la BCU sau in sala de la Filosofie. Nu era un atac de panica, radeam doar de zulufii colegului din fata. Si pe aceasta cale ne rugam colegii sa nu se supere daca au ramas cu nicknameuri datorita inspiratiei noastre divine, incepand de la Adam si Eva, continuand cu Familia Flinstone, Luceafarul si Mos Craciun. 2 10 2 10, Randunica, aici cuibul Ne pare rau si pentru colegul despre care am crezul juma’ de an ca este “pe invers” – poate ii zambeam mai frumos la orele de engleza, iar colegului Schizo ii uram si acum terapie intensiva. De asemenea, colegului Interactiune ii dorim activitate intensa. Faceam alegie la povesti despre periute si chei, iar pe vremea noastra Pinocchio se imbraca de la Versace, Porcu nu zbura, dar era “nobil”. PS: Copiutzele dauneaza grav sanatatii. “si anume”.

Si tot pe atunci umblam cu legumele’n geanta (Ancutza prefera sacosele tip maieu ), digesta in buzunar si alegam pe malu’ Bahluiului in fluieraturile politehnistilor si latratul cainilor comunitari. De atunci, in fiecare primavara, noi, ca si ghioceii, eram primele la sala. si ce orice minune care nu tine prea mult, avantul nostru ne tinea vreo doua luni. 

Dar sa revenim…

Ana-Maria:

Acum daca ne prinde a doua zi povestind prin bucatarie la un pahar de vin, inca n-am epuizat toate subiectele. Pentru ca in facultate stateam de dimineata pana’n noapte prin copou, la ore, la biblio, la balena, la cantina sau prin parc si acum abia ne mai vedem o data, de doua ori pe saptamana si nici atunci uneori. Dar avem planuri de viitor.

Anca:

Eu ma gandeam ca o sa vii la mine, la Madrid sau la Londra. Eu am sa lucrez intr-o firma de publicitate, am sa stau intr-un apartament modest (o sa fiu la inceput, se intelege), adica mai mic, dar oricum dragut, intr-o zona cu verdeata, fara intristare si suspin. deci o sa vii la mine si o sa avem o cafenea draguta in colt unde o sa bem cafeaua dimineata si o sa mancam ceva dulce. O sa mergem la shopping si o sa luam cina intr-un restaurant dragut din primul meu salariu, care nu o sa fie foarte mare, again, se intelege.

To be continued some-sunny-day….

PS: pozele-s din tinerete, acum aratam mai bine [ ) ] 

doar tu, soare…

…pentru fiecare persoana, fiecare bucatica de soare, fiecare zambet, fiecare hag, fiecare plimbare, fiecare veste buna, fiecare barfa, fiecare replica,  fiecare telefon, fiecare gluma, fiecare surpriza, fiecare drum, fiecare magazin/bar/cafenea, fiecare compliment, fiecare poza, fiecare ora, fiecare floare, fiecare vizita, fiecare asteptare, fiecare sticla de pepsi/cola, fiecare stare de oboseala si… singura dezamagire.

multumesc celor care au contribuit la toate  saptamana asta

“Acasa totul e bine, acasa patul e cald” 8-> [click]

Mood: high )

PS: poza din Bdx

“la scaderea totului din toate …………… n-a ramas decat ce nu se poate, n-a ramas decat ce nu se poate, n-a ramas decat ce nu se poate, n-a ramas decat ce nu se poate, n-a ramas decat ce nu se poate.”

PS1: am terminat raportul, am timp de blog )

PS2: ieri am aflat ca mai am inca o zi de sarbatorit, 26 mai :-”

PS3: nu prea dau 2 bani pe prostioarele astea, dar asta de ieri mi-a captat atentia din mai multe motive

hey

Motivul pentru care n-am mai scris pe blog este unul tehnic si in acelasi timp inexplicabil: ’s plecata lerla, iar la hotelul unde stam avem un wireless ciudat…pur si simplu nu ma lasa sa “add new post” sau sa scriu pe forumuri, nimeni nu stie de ce; in schimb, ma lasa sa fac alte chestii care in mod normal ar trebui inchise intr-o retea publica. anyway… acum scriu de la biroul unde fac practica, dar nu ma pot intinde la povesti din lipsa de timp si din cauza tastaturii frantuzesti, lucru regretabil de altfel pentru ca povestile sunt la fel de multe ca sortimentele de vin de pe aici . poate se rezolva problema… pana atunci va salut si citesc ce mai scrieti voi.

>:D< 

PS: as pune poze facute de mine, dar nu le pot descarca aici (poate reusesc totusi in una din zile)

titlul nu imi apartine, ci apartine unei colege. de an sau… de rezistenta la frig la ore si nu o ora, ci 4 … si nu o data, ci de 2-3 ori/saptamana. mai intai P9-le nostru… apoi B1 lor >:P ca sa avem punct de pleacare pentru comparatie.

drumul….

am putea face ore aici…. 2 etaje mai sus

si ….sa visam la ….

ma duc la ore. de data asta nu in p9.