Copii in uniforme, autobuze pline, toata lumea vine „acasa”, doar sor’mea pleaca la pascani, iar eu imi caut iar esarfe colorate. Clar, e toamna, chiar daca pana acum am lungit sentimentul de vara. Ceai caldut din flori de tei cu miere, must, picaturi de ploaie care nu tin, planuri pentru botanica, ultimul gratar cu soare din plin la baza partiei, caldura patului, teancul de „to read books” o sa aiba si carti pentru facu’, ganduri despre ce va fi, proiecte, parcul plin de frunze uscate, fotografii, sezoane noi din grey’s, house si restul, se aglomeareaza copoul, se deschide cantina, se deschide balena… si, pentru mine, liniste in toata agitatia.
*stiu, melodia asta o pune toata lumea. si ce? se potriveste perfect.
…pentru fiecare persoana, fiecare bucatica de soare, fiecare zambet, fiecare hag, fiecare plimbare, fiecare veste buna, fiecare barfa, fiecare replica, fiecare telefon, fiecare gluma, fiecare surpriza, fiecare drum, fiecare magazin/bar/cafenea, fiecare compliment, fiecare poza, fiecare ora, fiecare floare, fiecare vizita, fiecare asteptare, fiecare sticla de pepsi/cola, fiecare stare de oboseala si… singura dezamagire.
multumesc celor care au contribuit la toate saptamana asta
“Acasa totul e bine, acasa patul e cald” 8-> [click]
Mood: high )
PS: poza din Bdx
“la scaderea totului din toate …………… n-a ramas decat ce nu se poate, n-a ramas decat ce nu se poate, n-a ramas decat ce nu se poate, n-a ramas decat ce nu se poate, n-a ramas decat ce nu se poate.”
