brb. the seeside needs us more than ever

doar tu, soare…

impreuna intotdeauna e bine.

“la scaderea totului din toate n-a ramas decat ce nu se poate.”

…pentru fiecare persoana, fiecare bucatica de soare, fiecare zambet, fiecare hag, fiecare plimbare, fiecare veste buna, fiecare barfa, fiecare replica,  fiecare telefon, fiecare gluma, fiecare surpriza, fiecare drum, fiecare magazin/bar/cafenea, fiecare compliment, fiecare poza, fiecare ora, fiecare floare, fiecare vizita, fiecare asteptare, fiecare sticla de pepsi/cola, fiecare stare de oboseala si… singura dezamagire.

multumesc celor care au contribuit la toate  saptamana asta

“Acasa totul e bine, acasa patul e cald” 8-> [click]

Mood: high )

PS: poza din Bdx

“la scaderea totului din toate …………… n-a ramas decat ce nu se poate, n-a ramas decat ce nu se poate, n-a ramas decat ce nu se poate, n-a ramas decat ce nu se poate, n-a ramas decat ce nu se poate.”

moldoveanul, capitala si perceptia…

[nu intentionam sa povestesc, dar m-am hotarat sa scriu despre dupa ce-am citit aici si aici ]

sa zicem ca ajunge moldoveanu’ [ nascut, crescut in Iasi  ] in Bucuresti. nu e prima data, cunoaste locurile si stie cum functioneaza lucrurile. lasa masina in nord ca sa nu stea in trafic si ia metroul spre Unirii ca deh, daca si asa a ajuns pana in Bucuresti “cu trebi”, sa mearga “oleaca pi shentru”.

in metrou, se asculta manele la mobil la maxim. ascultam si noi ca na…nu ne punem cu bucurestenii la ei acasa. se folosesc expresii din seria “esti pe felie” sau “esti barosan”. ne abtinem. mergem mai departe. explic alor mei ca nu mai avem mult pana  coboram [din fericire]. “urmeaza statia piata unirii”. perfect. afara e cald, perfect pentru plimbare zic.

sus, in piata, agomeratie. nu-i nimic, mergem spre casa poporului. aglomerat.  dar ciudat este observam la toti caracteristii comune: lanturile, culoarea pielii, hainele cu nume de firme stalcite, semintele scuipate pe strada, sclipiciul, vocabularul. si-s multi. si in paranoia mea de provincial mi se face frica sa merg pe strada. chiar daca e centrul orasului, chiar daca nu sunt singura. totusi, nu abandonez telul. ajungem la destinatie si e si mai aiurea. concert. un tip canta ceva cu “fata de la tara”. evitam zona. inconjuram. scot camera si o tin strans. fac 2-3 poze cu “obiectivul turistic”. din fata, din spate, din stanga si din dreapta vin valuri de omuleti, “bucuresteni”, toti se incadreaza in aceeasi tipologie. isi aduce tata aminte ca a vazut la stiri ca e ziua romilor.

dar…prea tarziu, plimbarea a fost stricata [daca stiam ramaneam in herastrau si era de 10 ori mai bine]  si perceptia noastra despre bucuresti s-a format: e  plin de tigani. si nu numai. urmeaza partea a 2a.

mergem in carrefour langa piata unirii. cumparam un ice tea pentru drum. vreau sa ies pe unde am intrat[pentru ca drumul cunoscut e cel mai scurt], dar o domnisoara binevoitoare ma indruma sa ies “pe stanga cu liftul sau pe dreapta pe scari”. a uitat sa-mi spuna ca liftul e stricat si ca pe scari sunt excremente de om, de caine si de ce-or mai fi si un miros pe masura. parca eram in “blocul fantoma” [pentru cei care-l stiu] sau in vreo cladire parasita de la marginea orasului. si ma enervez. si ma gandesc ca-s in centru’ capitalei. si-o injur pe aia care m-a pus sa merg pe acolo prin locurile alea unde nici boschetarii n-ar dormi [si eu nu injur de obicei]. si mai adaug o idee la parerea mea despre bucuresti: mizerabil.

si nu cred ca e de vina complexul de provincie pentru parerea pe care mi-a facut-o duminica capitala.  sau nu neaparat orasul, ci oamenii pe care i-am intalnit.

dar stiu ca a fost doar o serie de coincidente proaste si incerc  sa nu generalizez.

si ajung in iasi. si mi se pare si mai superb decat inainte de a pleca. si lumea nu intelege de ce le tot zic ca “e superb orasul in sear’asta”.

home.

si e soare 8->

deocamdata asta trebuia sa precizez )) revin cu detalii

ploua.

 

Ultimele zile in bdx, ultima la birou’ asta. Luni – in Iasi :p , unde trebuie sa fie soare

 

 

PS: despre Bordeaux a scris Irina

disclaimer

hey

Motivul pentru care n-am mai scris pe blog este unul tehnic si in acelasi timp inexplicabil: ’s plecata lerla, iar la hotelul unde stam avem un wireless ciudat…pur si simplu nu ma lasa sa “add new post” sau sa scriu pe forumuri, nimeni nu stie de ce; in schimb, ma lasa sa fac alte chestii care in mod normal ar trebui inchise intr-o retea publica. anyway… acum scriu de la biroul unde fac practica, dar nu ma pot intinde la povesti din lipsa de timp si din cauza tastaturii frantuzesti, lucru regretabil de altfel pentru ca povestile sunt la fel de multe ca sortimentele de vin de pe aici . poate se rezolva problema… pana atunci va salut si citesc ce mai scrieti voi.

>:D< 

PS: as pune poze facute de mine, dar nu le pot descarca aici (poate reusesc totusi in una din zile)