Dimineaţa clătite cu gem de căpşuni

Soare afară şi tu să mă suni

Aproape sunt sigur că asta e tot ce-mi doresc

O ploaie subţire chiar după concert

Tu la cafea şi eu la desert

Aproape sunt sigur că asta e tot ce-mi doresc

Poate şi-un film, dar nimic complicat

Să rîdem cu poftă, întinşi comod în pat

Vecinii să n-aibă nimic de reparat

Cam asta ar fi, cam asta ar fi

Vise albastre cu fluturi enormi

Lipită de spatele meu tu să dormi

Aproape sunt sigur că asta e tot ce-mi doresc

Şi nu glumesc

Aproape sunt sigur că asta e tot

Alexandru Andries, Asta e tot

Pentru fiecare hag care ma asteapta cand ajung acasa

Pentru fiecare discutie serioasa pe care am avut-o

Pentru fiecare gluma

Pentru fiecare intrebare fara raspuns

Pentru fiecare data cand te-am dat afara din camera

Pentru fiecare data cand mi-ai spus ca o sa-ti fie dor de mine

Pentru fiecare episod din orice la care ne-am uitat după ce aşteptai să termin cu messu, forumurile şi restul

Pentru fiecare data cand te-ai atins de chitara pe care te-am rugat  sa nu pui mana si de toate lucrurile asemenea

Pentru toate chestiile pe care le-ai stricat si le-am reparat impreuna apoi

Pentru fiecare prostie pe care ai facut-o

Pentru fiecare prostie pe care am facut-o eu fata de tine

Pentru fiecare dimineata in care te trezeai inaintea mea, desi eu trebuia sa fiu sora mai mare si responsabila

Pentru ziua aia in care mi-ai facut tu mie mancare (cam arsa, dar buna)

Pentru fiecare data cand am ras eu de tine si pentru fiecare data cand ai ras tu de mine

Pentru fiecare data cand eram cei mai buni prieteni si complici, dar si pentru fiecare data cand te-am pedepsit >:)

Pentru fiecare nickname pe care mi l-ai dat

Pentru fiecare tema pe care ti-am corectat-o

Pentru fiecare chestie pe care am facut-o doar noi doi

Pentru fiecare chestie pe care nu mi-o amintesc sau pur si simplu n-o pot scrie aici

Si pentru toate cate o sa vina

La multi ani, Edi mic

]]> http://3xannny.wordpress.com/2009/11/15/la-multi-ani/feed/ 5 Annny ani si edi edi mic D http://3xannny.wordpress.com/2009/11/07/no-name/ http://3xannny.wordpress.com/2009/11/07/no-name/#comments Sat, 07 Nov 2009 16:14:41 +0000 Ana-Maria http://3xannny.wordpress.com/?p=685 ]]>

*pentru anul care trece, de la statusul Irinei, direct la mine pe blog, un articol de aici, mintea-de-ceai:

In partea stanga, undeva mai jos de umar

Lucrurile stau asa. O perioada destul de lunga de timp ai facut loc pentru o anumita persoana in viata ta. Ai lasat jos obloanele, apoi ai deschis ferestrele, apoi ai lasat si usile deschise. Apoi le-ai scos si clantele.
Te-ai obisnuit sa vorbiti zilnic, sa-i povestesti despre cele mai importante sau nesemnificative lucruri din viata ta, te-ai obisnuit sa-l cunosti picatura cu picatura, in fiecare zi aflai ceva nou, care te entuziasma sau te enerva, dar clar nu te lasa indiferenta, in fiecare zi ii spuneai ceva despre tine si te minunai cand gaseai in tine atat de multe lumi noi, pe care nu stiai nici tu ca le adapostesti.
Apoi apare defectiunea.
Apoi te trezesti cu un gol. Pot sa spun si unde simt fizic golul asta, in partea stanga, undeva mai jos de umar, as vrea sa pot spune ca nu prea are legatura cu zona inimii, dar corpul meu nu e mare asa ca nu are cum sa nu fie prin apropierea ei. Il simt ca o gaura intr-o banda de celuloid arsa.
Incerci sa-l cosi, sa-l lipesti, sa-l umpli cu var, cu vorbele altor persoane, nu e ca si cum te face sa plangi nonstop, nu e ca si cum nu te lasa sa zambesti. Nici macar nu mai doare. Dar te face sa-ti fie un dor, un dor asa mare cum nu ai vrea sa mai simti vreodata pentru cineva.

no comment.

In gandul meu ciresele se coc
In fiecare asfintit de seara
In gandul meu e pururi primavara [8->]
Si vara aurie-si face loc.

In gandul meu zapada se aduna,
Cernand a basme si a dulci ispite.
In gandul meu stau razele infipte,
Si narile mi-aduc cristal de spuma.

As vrea sa merg pe strada in delir,
Orbecaind prin noapte ore-n sir,
In locuri despre care n-am habar
Cu mana strecurata in buzunar.
Tarziu in anotimp posomorat,
Sa cada frunze peste pasii mei.
Si sa-mi arunc cravata de la gat,
Sa-mbratisez copacii pe alei.
Sa-mbratisez copacii pe alei.

In gandul meu dorm pasari obosite
Si indelung sopteste-ncet izvorul.
In gandul meu beau versuri cu ulciorul
Si firul ierbii uneori ma-nghite.

In gandul meu rostesc taceri profunde,
Si port o lacrima din chin dumnezeiesc
In gandul meu infinitati unesc,
Ascund ce nimeni n-ar putea ascunde.

>:D<

Once upon a time there was a tavern
Where we used to raise a glass or two
Remember how we laughed away the hours
And dreamed of all the great things we would do

Those were the days my friend
We thought they’d never end
We’d sing and dance forever and a day
We’d live the life we choose
We’d fight and never lose
For we were young and sure to have our way.
La la la la…
Those were the days, oh yes those were the days

Then the busy years went rushing by us
We lost our starry notions on the way
If by chance I’d see you in the tavern
We’d smile at one another and we’d say

Those were the days my friend
We thought they’d never end
We’d sing and dance forever and a day
We’d live the life we choose
We’d fight and never lose
For we were young and sure to have our way.
La la la la…
Those were the days, oh yes those were the days

Just tonight I stood before the tavern
Nothing seemed the way it used to be
In the glass I saw a strange reflection
Was that lonely woman really me

Those were the days my friend
We thought they’d never end
We’d sing and dance forever and a day
We’d live the life we choose
We’d fight and never lose
For we were young and sure to have our way.
La la la la…
Those were the days, oh yes those were the days

Through the door there came familiar laughter
I saw your face and heard you call my name
Oh my friend we’re older but no wiser
For in our hearts the dreams are still the same

Those were the days my friend
We thought they’d never end
We’d sing and dance forever and a day
We’d live the life we choose
We’d fight and never lose
For we were young and sure to have our way.
La la la la…
Those were the days, oh yes those were the days

Nu-i plăcut să afli că încă nu ai râs cât de mult poţi să râzi?

Că încă nu ţi-ai cunoscut unii dintre cei mai buni prieteni?

Şi că încă nu ai visat tot ce vei transforma în realitate?

Că toate rănile vor fi vindecate?

Că toată tristeţea va fi alinată?

Şi că viaţa nu are sfârşit?

Că toate „bătăliile” pe care le porţi vor fi câştigate?

Că bucuria va fi împărtăşită?

Că diferenţa pe care o faci în lume a început deja să se manifeste?

stiu ca nu are legatura cu nimic, dar in autobuz in seara asta am ascultat asta, dupa o zi cu 4 ore la birou, alte 5-6 pe la facultate sau prin jur si alte 2 prin corso cu cativa forumisti si cu gandul ca maine am ore de la “prima ora” [dimineata devreme nu e partea mea preferata din zi, pentru cine nu stie deja].

si, desi nu pun aici toate melodiile pe care le ascult pe repeat uneori, postul asta apare pentru tot ce-a fost, poate pentru tot ce-mi dau seama ca am invatat de la oamenii pe care i-am cunoscut si din lectiile primite, poate pentru ca nu am mai scris ceva despre muzica lui Cosmin de ceva timp, poate pentru ca inca nu e gata de tot, desi Anca zice ca e o melodie trista pentru ca totul este la trecut, poate pentru ca pana si acum ma entuziasmeaza orele, materiile si toate chestiile noi, poate pentru ca vreau sa raman in copou si dupa ce e gata si, mai ales, pentru ca i-am promis Ancutei ca-i dau dedicatie pe blog  [ fara numar, se intelege ]… click aici… si enjoy

Ana-Maria:

Daca ma stii pe mine si o stii si pe Anca sau ne-ai auzit vreodata vorbind pe strada (tare, ca asa vorbim noi), stii ca, pe langa baietii frumosi si destepti, ne plac Grey’s Anatomy si House MD si ne uitam la comedii romantice si mai stii ca inainte de asta, prin anu III, dar uneori si acum ne uitam la Fetele Gilmore. Si stiu, pentru unii e laim sa te uiti la asa un serial, dar pe noi ne umple de optimism si ne face pofta de cafea. Si cand mai vorbim pe mess, mai primesc cat o replica „stai ca se cearta Rory cu Paris.” Si am vazut serialul asta de atatea ori incat probabil stiu si motivul pentru care se cearta fara sa intreb.

Anca:

Si, daca ne stii si ne auzi pe strada vorbind ca nu ne-a placut bluza ta astazi, sa stii ca nu avem nimic cu tine personal. Pur si simplu nu ne putem abtine si nu putem sa vorbim incet. Anyway, we’re sorry.

Daca ne vezi prin oras carand un morman de carti sau un laptop inseamna ca mergem sa savuram cultura in natura. Mai exact, mergem in Gradina Botanica sa citim sau sa lucram, desi de cele mai multe ori nu prea ne iese treaba asta, dar intentiile ne sunt mai mult decat nobile. De asemenea, daca ne vezi pe cate una dintre noi in fata unui bancomat agitandu-ne extaziate de parca am castigat la loto, inseamna ca a intrat bursa pe card (sau, mai nou, salariul). Asta inseamna ca in urmatoarea jumatate de ora o sa ne vezi la Mall stand la coada la cinema, cu cateva doze de hidrocarburi in brate, la vreun film cu happy end si cu un protagonist HOT. (asta dupa ce ne-am luat, just in case, vreo doua bluzite ca tot sunt aproape si e lichidare de stoc)

Si daca ne stiti de ceva timp sau sunteti prin iasi de mai mult timp, poate ne-ati vazut rosii la fata si sufocandu-ne de ras in sala 2 de la BCU sau in sala de la Filosofie. Nu era un atac de panica, radeam doar de zulufii colegului din fata. Si pe aceasta cale ne rugam colegii sa nu se supere daca au ramas cu nicknameuri datorita inspiratiei noastre divine, incepand de la Adam si Eva, continuand cu Familia Flinstone, Luceafarul si Mos Craciun. 2 10 2 10, Randunica, aici cuibul Ne pare rau si pentru colegul despre care am crezul juma’ de an ca este “pe invers” – poate ii zambeam mai frumos la orele de engleza, iar colegului Schizo ii uram si acum terapie intensiva. De asemenea, colegului Interactiune ii dorim activitate intensa. Faceam alegie la povesti despre periute si chei, iar pe vremea noastra Pinocchio se imbraca de la Versace, Porcu nu zbura, dar era “nobil”. PS: Copiutzele dauneaza grav sanatatii. “si anume”.

Si tot pe atunci umblam cu legumele’n geanta (Ancutza prefera sacosele tip maieu ), digesta in buzunar si alegam pe malu’ Bahluiului in fluieraturile politehnistilor si latratul cainilor comunitari. De atunci, in fiecare primavara, noi, ca si ghioceii, eram primele la sala. si ce orice minune care nu tine prea mult, avantul nostru ne tinea vreo doua luni. 

Dar sa revenim…

Ana-Maria:

Acum daca ne prinde a doua zi povestind prin bucatarie la un pahar de vin, inca n-am epuizat toate subiectele. Pentru ca in facultate stateam de dimineata pana’n noapte prin copou, la ore, la biblio, la balena, la cantina sau prin parc si acum abia ne mai vedem o data, de doua ori pe saptamana si nici atunci uneori. Dar avem planuri de viitor.

Anca:

Eu ma gandeam ca o sa vii la mine, la Madrid sau la Londra. Eu am sa lucrez intr-o firma de publicitate, am sa stau intr-un apartament modest (o sa fiu la inceput, se intelege), adica mai mic, dar oricum dragut, intr-o zona cu verdeata, fara intristare si suspin. deci o sa vii la mine si o sa avem o cafenea draguta in colt unde o sa bem cafeaua dimineata si o sa mancam ceva dulce. O sa mergem la shopping si o sa luam cina intr-un restaurant dragut din primul meu salariu, care nu o sa fie foarte mare, again, se intelege.

To be continued some-sunny-day….

PS: pozele-s din tinerete, acum aratam mai bine [ ) ] 

„Trebuie să fii un om MARE pentru a-ţi asuma responsabilitatea propriei fericiri. Trebuie, însă, să fii un om ŞI MAI MARE pentru a-ţi asuma responsabilitatea propriei nefericiri. Dar trebuie să fii un URIAŞ pentru ca, după ce ţi-ai dat seama care este nivelul nefericirii tale, să decizi că tu singur poţi face schimbarea pe care ţi-o doreşti şi să treci peste nesiguranţa care s-ar putea să mai poposească pentru ceva vreme. Ta-daaaaaam! Universul.”

O sa fiu si eu URIAS(A) someday.

PS: deja am inceput sa “cresc”.

Copii in uniforme, autobuze pline, toata lumea vine „acasa”, doar sor’mea pleaca la pascani, iar eu imi caut iar esarfe colorate. Clar, e toamna, chiar daca pana acum am lungit sentimentul de vara. Ceai caldut din flori de tei cu miere, must, picaturi de ploaie care nu tin, planuri pentru botanica, ultimul gratar cu soare din plin la baza partiei, caldura patului, teancul de „to read books” o sa aiba si carti pentru facu’,  ganduri despre ce va fi, proiecte, parcul plin de frunze uscate, fotografii, sezoane noi din grey’s, house si restul,  se aglomeareaza copoul, se deschide cantina, se deschide balena… si, pentru mine, liniste in toata agitatia.

*stiu, melodia asta o pune toata lumea. si ce? se potriveste perfect.