pentru ca lumea nu intelege statusul de “busy” si are chef de aberatii pe teme filosofice fix cand am de terminat ceva in cel mai scurt timp sau cand e filmul mai interesant. simplu, nu?

*pentru anul care trece, de la statusul Irinei, direct la mine pe blog, un articol de aici, mintea-de-ceai:

In partea stanga, undeva mai jos de umar

Lucrurile stau asa. O perioada destul de lunga de timp ai facut loc pentru o anumita persoana in viata ta. Ai lasat jos obloanele, apoi ai deschis ferestrele, apoi ai lasat si usile deschise. Apoi le-ai scos si clantele.
Te-ai obisnuit sa vorbiti zilnic, sa-i povestesti despre cele mai importante sau nesemnificative lucruri din viata ta, te-ai obisnuit sa-l cunosti picatura cu picatura, in fiecare zi aflai ceva nou, care te entuziasma sau te enerva, dar clar nu te lasa indiferenta, in fiecare zi ii spuneai ceva despre tine si te minunai cand gaseai in tine atat de multe lumi noi, pe care nu stiai nici tu ca le adapostesti.
Apoi apare defectiunea.
Apoi te trezesti cu un gol. Pot sa spun si unde simt fizic golul asta, in partea stanga, undeva mai jos de umar, as vrea sa pot spune ca nu prea are legatura cu zona inimii, dar corpul meu nu e mare asa ca nu are cum sa nu fie prin apropierea ei. Il simt ca o gaura intr-o banda de celuloid arsa.
Incerci sa-l cosi, sa-l lipesti, sa-l umpli cu var, cu vorbele altor persoane, nu e ca si cum te face sa plangi nonstop, nu e ca si cum nu te lasa sa zambesti. Nici macar nu mai doare. Dar te face sa-ti fie un dor, un dor asa mare cum nu ai vrea sa mai simti vreodata pentru cineva.

no comment.

*Ciprian

*Simo

In aceasta perioada, in care se crede ca exista o scurtatura pentru orice, cea mai importanta lectie care trebuie invatata e ca drumul cel mai dificil este, pe termen lung, cel mai usor.

Henry Miller

In gandul meu ciresele se coc
In fiecare asfintit de seara
In gandul meu e pururi primavara [8->]
Si vara aurie-si face loc.

In gandul meu zapada se aduna,
Cernand a basme si a dulci ispite.
In gandul meu stau razele infipte,
Si narile mi-aduc cristal de spuma.

As vrea sa merg pe strada in delir,
Orbecaind prin noapte ore-n sir,
In locuri despre care n-am habar
Cu mana strecurata in buzunar.
Tarziu in anotimp posomorat,
Sa cada frunze peste pasii mei.
Si sa-mi arunc cravata de la gat,
Sa-mbratisez copacii pe alei.
Sa-mbratisez copacii pe alei.

In gandul meu dorm pasari obosite
Si indelung sopteste-ncet izvorul.
In gandul meu beau versuri cu ulciorul
Si firul ierbii uneori ma-nghite.

In gandul meu rostesc taceri profunde,
Si port o lacrima din chin dumnezeiesc
In gandul meu infinitati unesc,
Ascund ce nimeni n-ar putea ascunde.

>:D<

Once upon a time there was a tavern
Where we used to raise a glass or two
Remember how we laughed away the hours
And dreamed of all the great things we would do

Those were the days my friend
We thought they’d never end
We’d sing and dance forever and a day
We’d live the life we choose
We’d fight and never lose
For we were young and sure to have our way.
La la la la…
Those were the days, oh yes those were the days

Then the busy years went rushing by us
We lost our starry notions on the way
If by chance I’d see you in the tavern
We’d smile at one another and we’d say

Those were the days my friend
We thought they’d never end
We’d sing and dance forever and a day
We’d live the life we choose
We’d fight and never lose
For we were young and sure to have our way.
La la la la…
Those were the days, oh yes those were the days

Just tonight I stood before the tavern
Nothing seemed the way it used to be
In the glass I saw a strange reflection
Was that lonely woman really me

Those were the days my friend
We thought they’d never end
We’d sing and dance forever and a day
We’d live the life we choose
We’d fight and never lose
For we were young and sure to have our way.
La la la la…
Those were the days, oh yes those were the days

Through the door there came familiar laughter
I saw your face and heard you call my name
Oh my friend we’re older but no wiser
For in our hearts the dreams are still the same

Those were the days my friend
We thought they’d never end
We’d sing and dance forever and a day
We’d live the life we choose
We’d fight and never lose
For we were young and sure to have our way.
La la la la…
Those were the days, oh yes those were the days

Nu-i plăcut să afli că încă nu ai râs cât de mult poţi să râzi?

Că încă nu ţi-ai cunoscut unii dintre cei mai buni prieteni?

Şi că încă nu ai visat tot ce vei transforma în realitate?

Că toate rănile vor fi vindecate?

Că toată tristeţea va fi alinată?

Şi că viaţa nu are sfârşit?

Că toate „bătăliile” pe care le porţi vor fi câştigate?

Că bucuria va fi împărtăşită?

Că diferenţa pe care o faci în lume a început deja să se manifeste?